Fiecare proiect incepe cu o poveste, cu obiective ce se ridica la scara proiectului. Cand ne uitam unde am ajuns si ne gandim de unde am inceput, simtim drumul parcurs si rezultatul.
Atria Urban Resort a fost conceput pe un servetel de restaurant. Cliche? Nu chiar. O schita ce se contura, la acea vreme, intre un bulevard lat si un lac dintr-un sir de alte lacuri. Terenul de aproape noua hectare, mare si parasit, unde se afla o fabrica de bere nefolosita urma sa devina subiect si predicat.
Echipa de proiectanti urbanisti din Londra
Soseaua Chitilei 242, este locul unde o echipa de englezi, care de obicei construiau orase de la zero pe alte continente, au venit sa stabileasca unde rasare soarele si cum se poate construi pentru a naste o comunitate noua intr-un loc uitat.
Dezvoltatorul luase hotararea de a aduce valoare acestui loc; sa creeze ceva acolo unde orasul se oprea sau se pornea. Asadar, intai cu acea echipa de urbanisti din Londra, apoi dupa un concurs de arhitectura, cu un arhitect roman, tanar si talentat, a inceput proiectul rezidential menit sa schimbe peisajul in nord-vestul cartierului Bucurestii Noi, intre timp devenit cunoscut cu numele Atria Urban Resort.
Ingineri, peisagisti, urbanisti, ilustratori au muncit timp de cateva saptamani, zi si uneori noaptea. Au studiat formatul oraselor din Romania: latimea trotoarelor, retragerea cladirilor, inaltimea si tipologia ferestrelor, forma terenurilor. S-au interesat de speciile copacilor, indragostindu-se de arborii seculari din curtea scolii centrale. Apoi au desenat. Au desenat cladiri, le-au asezat pe pozitie, calculand unghiuri si nevoile de lumina. Au stabilit traseele stradale, au gandit deschiderile imobilelor, au visat lumea Atria.
Intre timp, dezvoltatorul a invitat grupuri si grupuri de persoane, femei si barbati in cautare, prin asa zise Focus Grupuri… Persoane doritoare de un altfel de oras. Oameni in cautarea occidentului dar aici la ei acasa. Au avut ocazia sa-si spuna ofurile, sa deschida discutiile, sa-si expuna fricile. Au vorbit despre ce le place si ce-i nemultumeste. Au comparat fatade din Franta, Singapore si Suedia, au exclamat cand aratau prea industriale sau prea elaborate. Incet, incet, prin fiecare cuvant, poza se clarifica, norul se ridica si adevarul se arata. Prin dorintele lor, a tuturor, echipa dezvoltatorului se apropia de piata cautatorului, se folosea de dorinte pentru a satisface visul viitorului cumparator.
Suna romantic? Putin. In schimb, este adevarat. Nimic nu a fost lasat la intamplare. Detaliile acestea stau la baza proiectului…
In etapele urmatoare au venit negocierile, cautarile pentru un arhitect local care avea viziunea de a proiecta pe cuvintele si dorintele rostite de nenumarate persoane, cu pareri clare si nevoi bine definite. Avand in vedere locatia periferala, impreuna, dezvoltatorul si arhitectul au luat hotararea de a reduce din numarul cladirilor si de a se limita la un regim de inaltime mic de numai P+4. Intr-o perioada unde majoritatea imping limitele, unde dezvoltatorii inghesuie si suprainalta cladirile, echipa de la Atria lua hotararea de a face „alt fel”. Concret, in loc de forma E, au eliminat corpul central, creand o distanta libera de 50ml in prima faza.
Da. Un P+4 suna bine. Si intr-adevar, un U in loc de E, arata bine…chiar si pe hartie, nu mai spunem in realitate. Distantele de minim 30m, deseori de peste 50m, sau chiar 75m sunt distante cu care se pot mandri proiectantii si dezvoltatorii… la Atria. In Anglia, tara cunoscuta pentru o traditie urbanistica de exceptie, sunt normative unde, pentru decenta si intimitatea locuitorilor, distanta recomandata este de 22ml. Ne-am aliniat, de fapt am depasit acest prag.
A urmat o perioada cu multe discutii si hartii, aprobari, negocieri, contracte si interview-uri. Se puneau bazele parteneriatelor cu fondul, cu antreprenorul general, cu structuristul, cu cei care sustineau aceasta viziune.
Dupa ce s-au turnat fundatiile si cand a venit momentul de a cladi peretii de caramida ce separa holurile si apartamentele. A aparut prima caramida. Acea caramida care sta la baza cladirii. O caramida care sta ascunsa dar cuvintele raman precum in povestea Anei si a lui Manole.
Alta poveste, adevarata.
Fiecare poveste are un inceput dar cand construiesti ceva atat de complex sunt multe povesti. Oamenii care construiesc au pasiunea de a cladi ceva strajnic. Iar o casa, un ”alt fel” de acasa, trebuie sa aibe mai mult decat caramida si beton, trebuie sa aibe dragoste si pasiune.
Dezvoltatorul a primit un cadou de craciun in iarna 2017: o cutie frumos ambalata cu hartie de matase si ingreunata de ceea ce se gasea la interior. In zumzetul colindelor se arata o caramida simpla, rosiatica si prafuita, cu margini usor neregulate si aspra.
Pe acea caramida, pe fiecare latura, au fost scrise urmatoarele dedicatii:
„Putere”
„Comunitate”
„Recunostinta”
„Dragoste Incredere Credinta”
„Familie, Viata, Rasete si Lumina”
„Fie ca aceasta prima caramida sa aduca fericire, sanatate si noroc tuturor celor care au investit si vor investi timp, energie, economii si sperante in aceasta fundatie si in acest proiect.”
Aceasta caramida, de mult inzidita, ascunsa in peretele apartamentului numarul 6 este precum echipa noastra. Fiecare fata este diferita si prin dedicatia scrisa, este o dorinta separata. Asa si fiecare membru dintr-o echipa are un aport diferit. Fiecare vrea si incearca sa adauge valoare, zi de zi la Atria. Suntem diferiti, arhitecti, investitori, finantatori, dezvoltatori, ingineri, constructori, zidari, si asa mai departe, dar impreuna formam acea baza, fundatia proiectului Atria. Bine ati venit la proiectul nostru altfel.
Mai avem povesti despre noi, despre munca titanica, despre echipa dedicata si despre valori, dar le vom impartasi in viitoarele bloguri din aceasta serie, povestea Atria Urban Resort… Te poti uita la evolutia lucrarilor in galeria noastra aici
